Архив рубрики: Publicatii

Meloterapia

Meloterapia , terapia prin muzica, o alternativa la indemana oricui

Datorita influentelor sonore armonioase, terapia prin muzica este folositoare in special pentru calmarea starilor de nervozitate si pentru calmarea emotiilor. Cu ajutorul meloterapiei pot fi tratate starile depresive,anxietatea generalizata, patologia asociata cu stressul, surmenajul intelectual ori simptomele psihice associate unei afectiuni dureroase cronice.

Spre exemplu, in antichitate, soldatilor li se aplicau tratamente sonore pentru indepartarea anxietatii , a fricii sau a emotiilor.Pe acelasi principiu se merge si in cazul bebelusilor care, in momentul in care devin nelinistiti, poti fi calmati de indata cu ajutorul cantecelor de leagan.

Cum functioneaza

Specialistii au facut o serie de cercetari pentru a arata beneficiile meloterapiei. Exista studii publicate (PET scan si imagerie functionala) care arata modificarea  undelor cerebrale , aparitia undelor alfa lente si a unei stari de relaxare  care permite inducerea unor sugestii placute , modificarea si reglarea frecventei cardiace si a frecventei respiratorii, reglarea pe termen lung a hiperexcitabilitatii vegetative responsabile de starea de tensiune interioara.

De asemenea, muzica stimuleaza eliberarea de endorfine  si enkefaline , morfinele endogene ale creierului cu rol in analgezie si in tonusul emotional,  ceea ce ajuta la indepartarea oboselii si a durerii.

In ceea ce priveste tratamentul, exista doua optiuni. Tratamentul pasiv in care pacientul nu trebuie decat sa stea linistit si sa asculte muzica si tratamentul activ in care pacientul este pus sa cante la diferite instrumente muzicale.

Cui se adreseaza

Meloterapia se adreseaza tuturor: copiilor, adolescentilor, adultilor sau batranilor.Toata lumea se poate bucura de beneficiile terapiei prin muzica, chiar daca nu ai o problema de sanatate. Cei vizati sunt persoanele suferind de anxietate generalizata,atacuri de panica, tulburari de somatizare  dar si cei cu afectiuni mai grave , alaturi de alte forme de terapie cum ar fi ergoterapia, terapia ocupationala, etc.

Beneficiile meloterapiei sunt :

— imbogateste viata unei personae;
— dezvolta sensibilitatea;
— ajuta comunicarea cu cei din jur;
— ofera placere, bucurie;
— faciliteaza contactele sociale;
— previne/reduce tulburarile de comportament;
— calmeaza anxietatea.

Pe scurt :
Muzica este considerata o modalitate excelenta de a imbunatati psihicul uman. Aceasta produce o stare emotionala agreabila permitand reducerea anxietatii, contribuind la ameliorarea unui anumit tip de dureri, favorizand totodata somnul. Pentru fiecare dintre noi, muzica are rolul de a actiona asupra starilor sufletesti. Ascultand muzica placuta ne putem relaxa si echilibra emotional.

Operele unor compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Robert Schumann sau Frederick Chopin au un efect demonstrat si incontestabil in ameliorarea starilor de panica, oboseala interioara, nervozitate si stres. Tinand cont de faptul ca existenta cotidiana este caracterizata de tensiuni permanente si presiuni exterioare, meloterapia actioneaza adesea ca un ‘soft-cure”, care ne ajuta sa ne mentinem echilibrul, macar in ceea ce priveste aspectul psihologic al problemei.

http://e-psiho.ro/articole/meloterapia

Cum să vorbești în public pentru prima dată

Discurs Toastmasters 1: Ice Breaker Ai decis așadar să ții primul discurs Toastmasters (Speech one: The Ice breaker).

Discursul 1 Toastmasters este menit să spargă gheața. Privește-l ca o modalitate de a te prezenta celor din clubul Toastmasters și un prim contact al tău cu lumea vorbitului în public. Nu încerca să impresionezi în mod special, fii doar tu însuți.

Urmărește mai ales: SĂ TE PREZINȚI CELORLALȚI, SĂ TE FACI CUNOSCUT Ca și nou membru Toastmasters, ai ocazia acum să te faci cunoscut, să te prezinți tuturor. Acesta este de altfel principalul scop al proiectului 1 „Ice Breaker” din manualul „Competent Communication„: să ieși în față și să spui cine ești tu. Să vorbești despre tine însuți ar trebui să îți fie ușor, deoarece tu te cunoști cel mai bine.

SPARGE GHEAȚA ȘI IEȘI PE SCENĂ Ei bine a sosit clipa să începi practica și să ieși în fața publicului. Acesta este momentul, iar pe viitor îți vei aminti mereu de acest prim discurs.

FĂ CUNOȘTINȚĂ CU TEAMA DE VORBIT ÎN PUBLIC Poate vei fi printre puținii norocoși care nu vor avea niciodată emoții să vorbească în fața unui public. Statistic vorbind majoritatea oamenilor au emoții în fața unei săli cu ascultători. Tot statistic s-a constatat că teama de vorbit în public este mai intensă ca teama de moarte. Există mai multe teorii legat de motivele pentru care oamenii au o asemenea frică să iasă pe scenă. Printre acestea sunt teama de eșec, frica de a nu te face de râs în fața altora, amintiri din școală când profesorii te-au făcut cu ou și oțet la tablă în fața colegilor, etc. Și nu există decât o singură modalitate de a o depăși: să ieși în față și să vorbești. De atâtea ori până când vei învăța să accepți emoțiile și nu te vor mai afecta.

Cum te asiguri că vei avea un discurs Toastmasters excelent?

SCRIE-ȚI DISCURSUL În majoritatea cazurilor acest discurs este despre tine. Există și excepții, eu îți recomand însă să păstrezi subiectul discursului legat de tine însuți. Stabilește câteva elemente importante pe care vrei să le amintești: de exemplu un eveniment important din copilărie, o persoană care ți-a marcat adolescența. Crează o poveste si spune-o ca în fața unor prieteni. Scrie o schiță a discursului și stabilește-i o formă finală. Personal nu-ți recomand să scrii discursul complet pe hârtie, ci mai degrabă o schiță cu elementele principale. În nici un caz nu citi întreg discursul de pe hârtie. Ai grijă ca discursul tău să aibă o scurtă introducere, un cuprins și o încheiere. Introducerea și încheierea le poți memora, cuprinsul îl schițezi ca mai sus.

EXERSEAZĂ Nu te du acolo fără să știi ce ai de spus. După ce ai stabilit ce vei spune, exersează discursul. Poți să o faci în fața oglinzii sau nu neapărat. Poți ruga câțiva prieteni să joace rolul publicului. În mod normal un discurs Toastmasters trebuie repetat de cel puțin 10-20 de ori înainte de a te urca pe scenă. În cazul discursului 1, nu este neapărat nevoie de așa multe repetări. Fă-o totuși de minim 3-4 ori înainte.

NU TE LĂSA PRADĂ EMOȚIILOR Dacă vei avea emoții pe scenă ține minte că 90% din public nu va sesiza asta dacă nu le atragi atenția. Deci nu folosi vreodată expresii de genul „Mă scuzați că am emoții„, nu atrage atenția asupra emoțiilor. Ignoră-le și continuă ce ai de spus. Așadar: Scrie o scurtă descriere a ta: cine ești, ce ai făcut, ce ai important de spus. Dacă se poate include 1-2 întâmplări nostime pentru a face publicul să se destindă. Nu depăși 5 minute. Fă-ți notițe dacă ai nevoie, dar nu citi discursul de pe foaie! Dacă te încurci, pur și simplu treci la următoarea idee. Dacă ai emoții nu o spune. Ignoră-le și treci mai departe. Îți recomand să ceri cuiva să te filmeze și să păstrezi filmarea ca material de referință. Ulterior vizionează filmul și găsește ce trebuie să îmbunătășești. Vei putea în viitor să te compari cu acest prim discurs și să realizezi cum ai evoluat. Folosește cu înțelepciune evaluările primite. Nu le lua ca pe un atac personal, ci ca pe un feedback primit din care  poți învăța ce să îmbunătățești în stilul tău.

Citeste intregul articol la: https://florinrosoga.ro/blog/discursul-1-toastmasters-ice-breaker/

Training Cum să comunici ca să cîștigi din 28 aprilie 2017

Secretele unei comunicări eficiente și exerciții practice la «Cum să comunici ca să cîștigi» cu Svetlana Petranici.
Joblist.md ne bucurăm că sunteți alături de noi!

https://www.facebook.com/pg/joblist.md/photos/?tab=album&album_id=1869393176648993

 

Dacă eşti una dintre acele persoane care reuşesc să facă ceea ce îşi propun, atunci acest articol nu este pentru tine.

Toată lumea amână din când în când, dar atunci când întârzii în mod repetat să faci ceva deşi ştii ca va fi mai rău după această întârziere, iar consecinţele negative nu întârzie să apară, asta înseamnă să procrastinezi.

Mulţi oameni consideră procrastinarea o lene cronică sau comoditate, dovadă a unei delăsări, totuşi motivele pentru care o persoană face acest lucru sunt cu totul altele.

Am decis să reiau tema procrastinării abordată într-un articol anterior, deoarece aceasta este o problemă gravă, asociată cu o scădere a calităţii vieţii, dificultăţi financiare şi probleme de sănătate mentală.

Pe lângă acestea, amânarea acţiunilor în legătură cu sănătatea poate avea ca rezultat amânarea unor tratamente, lipsa complianţei la medicație și stres crescut.

Procrastinarea nu este o tulburare psihologică sau psihiatrică în sine dar poate deveni o problemă care să afecteze persoana în cauză sau pe cei din jur.

În plus, datele studiilor (Rozental & Carlbring, 2014) arată că procrastinarea este în creştere, această creştere se poate datora, faptului că suntem expuşi la tot mai mulţi stimuli prin tehnologie (smartphone, tabletă, laptop) dar şi că avem o nevoie mai mare de control.

Trăsături și atitudini care te fac să procrastinezi.

Lipsa autoeficacităţii (convingerea că poţi să faci ceea ce îţi propui şi că îţi poţi atinge ţelurile) este foarte importantă. Dacă îţi e frică de greşeli şi te îndoieşti de abilităţile tale, este mai probabil să amâni ce ai de făcut.

Stima de sine este implicată în procrastinare prin faptul că dacă nu ai o stimă bună de sine, încerci să o protejezi prin lipsa acţiunii care te fereşte de eşec, dar şi de succes. Astfel există un cerc vicios prin care stima de sine deficitară duce la procrastinare iar procrastinarea la o stimă de sine deficitară.

Impulsivitatea şi lipsa de control te pot face sa acționezi în funcție de impulsul de moment (să mergi în oraș decât să înveți pentru un examen) și să nu mai urmărești scopul propus.

Tendinţa de a avea sentimente de anxietate şi depresie este legată de procrastinare. Dacă simţi o frică sau te simţi depresiv, atunci este mai probabil să amâni.

O legătură şi mai puternică există între procrastinare şi  lipsa de conştiinciozitate(grijă, tenacitate şi minuţiozitate). Cu cât eşti mai puţin conştiincios, cu atât poți să amâni mai mult.

Modul de a te raporta la sarcini poate și el să te influențeze. Dacă percepi o sarcină ca fiind neplăcută, atunci creşte tendinţa de a o amâna și s-ar putea ca tot mai multe dintre cerinţele vieţii să fie percepute ca fiind neplăcute.

Motivaţia de succes şi motivaţia intrinsecă sunt deasemenea importante. Poate că nu iți lipseşte intenţia, ci este dificil de a aplica acea intenţie mai ales dacă este destul de vagă.

Valoarea pe care o dai unei activități, așteptarea că acea activitate poate fi îndeplinită și abilitatea de a amâna o recompensă sunt elemente esențiale în procrastinare. Dacă rezultatul unei sarcini nu este prea valoros pentru tine, dacă nu crezi că o vei putea duce la bun sfârșit și iți este greu să renunți la o recompensă imediată (să te simți bine pe moment), atunci aproape sigur vei renunța la ea.

Sensibilitatea către a obține recompense imediate poate afecta obţinerea unor scopuri mai mari şi mai îndelungate.

Tendinţa de a lua în considerare evenimentele trecute, să te gândești la toate eșecurile pe care le-ai avut mai mult decât este necesar atunci când plănuieşti ceva, te poate face să nu mai faci nimic.

Perfectionismul si standardele nerealiste sunt doar slab relaţionate de procrastinare. Iar aceasta nu este legată de inteligenţă, nu are importanţă cât de inteligent eşti ca să te autosabotezi.

Procrastinarea nu duce neapărat la o performanţă mai scăzută dar este legată de un sentiment de vinovăţie, de îngrijorări şi un stres mai mare pe termen lung. Chiar dacă la amânarea activităţii stresul scade, pe termen lung acesta creşte.

Contactele prin care pute-ti să vă înscrieti la consultație, training sau să vă adresați cu alte întrebări:
Facebook-P.S. Servicii Psihologice
sau grup   P.S
tel. 069015093
livepsiholog@gmail.com
magistru în psihologie Petranici Svetlana

http://mental-training.ro/procrastinarea/

 

Cum să-ţi construieşti stima de sine

Stima de sine este importantă pentru sănătate

În general, stima de sine este importantă atât pentru sănătatea mentală cât şi pentru cea fizică, în timp ce insatisfacţia de sine degradează sănătatea şi performanţa. Nu-i de mirare că insatisfacţia de sine mai este considerată şi handicapul invizibil. În ciuda importanţei pe care o are stima de sine, în mod surprinzător, i se acordă destul de puţină atenţie. Astfel, e paradoxal că cei mai mulţi lasă lucrurile în voia sorţii şi nu înceracă să o construiască în mod voluntar

Stima de sine se poate construi

Pentru a construi stima de sine este nevoie să se lucreze atât mental cât şi fizic, mintea şi corpul sunt interconectate. Dacă vrei să te simţi bine mental, trebuie să ai grijă şi de corpul tău. Adesea, persoanele care se simt stresate, obosite şi deprimate, nu fac exerciţii, nu se hrănesc corespunzător şi nu se odihnesc suficient. De multe ori, ei presupun că a avea grijă de corp ia prea mult timp sau este prea dificil. Aşa că speră pentru o rezolvare rapidă care le permite să ignore nevoile lor fizice, în timp ce sănătatea mentală şi performanţa au de suferit. Ideea e că, nu poţi sa-ţi ignori corpul şi să te aştepţi să te simţi bine. Timpul investit în sănătatea fizică este o investiţie înţeleaptă deoarece te ajută să economiseşti timp crescându-ţi performanţa şi îmbunătaţeşte sănătatea mentală.

Activitatea fizică şi echilibrul impulsionează stima de sine

Exerciţiile aerobice, somnul regulat şi suficient, obiceiurile de a lua masa, influenţează starea pe care o ai şi au impact asupra stimei de sine. De aceea este important să faci mişcare cel puţin 30 de minute zilnic, fie ca e vorba de plimbare, alergare, mers cu bicicleta, înnot. Să menţii ritmul veghe-somn constant fără să-l variezi mai mult de o oră şi să dormi cel puţin 8 ore pe noapte. Să mănânci cel puţin trei mese pe zi, să incluzi gustări (dovezile arată că 5 sau 6 mese pe zi cu mai puţină mâncare reduc oboseala şi instabilitatea emoţională) şi să reduci consumul de carne, grăsimi, zahăr, cafeină, alcool, crescând-ul pe cel de fructe, legume şi lapte.

Părinţii pot contribui pozitiv sau negativ

Stima de sine se formează încă din copilărie, părinţii copiilor cu stimă de sine au standarde şi aşteptări înalte, dar aceste aşteptări sunt clare, rezonabile, constante la care se adaugă suport şi încurajări.

În general, stima de sine este stabilă, dar poate fluctua, chiar şi de la zi la zi, în funţie de gândurile pe care le ai, care pot fi influenţate la rândul lor, printre altele, de starea fizică, reacţiile chimice din organism, imagine şi relaţii. Faptul că stima de sine fluctuează este un motiv de optimism deoarece sugerează că aceasta se poate schimba.

Stima de sine se situează între mîndrie şi ruşine

Stima de sine ar putea fi definită ca opinia realistă şi apreciativă despre sine. Unii vorbesc despre stimă de sine ridicată sau joasă, dar această apreciere o face să pară ca un joc de numere care este competitiv şi comparativ. Stima de sine se află undeva între ruşinea de sine şi mândria de sine. Persoanele cu mândrie de sine încearcă sa fie mai mult decât oameni. Ei sunt aroganţi, narcisişti, ceea ce înseamnă că ei cred că sunt mai buni sau mai importanţi decât alţii. Persoanele cu ruşine de sine sau insatisfacţie de sine cred că nu sunt valoroşi ca oameni. Îi văd pe ceilalţi ca fiind mai buni, şi se văd pe ei ca „ultimii oameni”, având o opinie nerealistă şi neapreciativă despre ei înşişi. Prin contrast, persoanele cu stimă de sine cred că nu sunt mai mult sau mai puţin valoroşi ca oameni, fiind conştienţi de defectele lor, sunt totuşi bucuroşi de modul în care sunt.

Unii oameni nu dezvoltă stimă de sine deoarece nu ştiu cum să facă asta, iar alţii sunt refractari la acest lucru datorită unor avantaje aparente ale insatisfacţiei de sine, cum ar fi lipsa riscurilor, atragerea atenţiei şi compasiunii, încadrarea într-un grup, confundarea cu modestia. Aşadar analiza avantajelor şi dezavantajelor, cât şi a beneficiilor schimbării sunt importante atunci când doreşti să iţi construieşti o stimă de sine.

Contactele prin care pute-ti să vă înscrieti la consultație, training sau să vă adresați cu alte întrebări:
Facebook-P.S. Servicii Psihologice
sau grup   P.S
tel. 069015093
livepsiholog@gmail.com
magistru în psihologie Petranici Svetlana

http://mental-training.ro/stima-de-sine/

Multitasking?

Multitasking?

Putem într-adevăr să facem mai multe lucruri deodată?

Tinerii susţin că n-au o problemă în a face multitasking, cum ar fi: vorbitul prin mesaje în timpul orelor, sau vorbitul la telefon în timp ce conduc sau lucrează pe calculator. Cercetările recente arată că există o oarecare dificultate în a face mai multe sarcini deodată.

Studenţii cred că pot asculta muzică, pot privi la tv sau pot comunica cu prietenii prin mesaje în timp ce fac un proiect sau învaţă, fără a le afecta performanţa în vreun fel.

Multitasking – rezultate superficiale

Cercetătorii au afirmat faptul că sarcinile multiple concomitente sunt mult mai superficiale deoarece implică mai puţină atenţie.  Într-adevăr, multitasking-ul ne obligă să adoptăm un stil de învăţare mai superficial, care nu ne permite să extragem cunoștinţe abstracte. Acest stil de învăţare este mai rigid, pentru că ce învăţăm într-un context nu poate fi transferat într-altul.

Azi, tinerii trimit tot mai multe mesaje. Ei susţin că au un control mai ridicat asupra comunicării, deoarece se pot gândi la un răspuns mai elaborat în detrimentul unuia imediat. Însă nu mai putem să vorbim de un control și în cazul în care au o sarcină de facut și răspund la telefon în același timp.

Atenția sare de la o sarcină la alta

S-a dovedit faptul că resursele atenţionale sunt limitate, așadar nu ne putem focaliza pe mai multe sarcini deodată. Atenţia este deasemenea distrasă dacă alocăm un efort cognitiv voluntar spre o sarcină exterioară, cum ar fi faptul că am putea primit un mesaj interesant. Ne distrage de la sarcina în care eram, mai ales atunci când sarcina ni se pare plictisitoare.

Nu facem multitasking cu două sarcini la fel de dificile în viaţa de zi cu zi. Dacă lucrăm cu televizorul deschis, atenţia este intermitentă și se mută de la sarcina pe care o avem, la televizor și înapoi. În cazul în care ne oprim dintr-o sarcină, s-a observat că reîntoarcerea în sarcină necesită pana la un minut.

De asemenea, în momentul în care o persoana este rugată să  facă două sarcini în proximitate temporală, rezultatul este timpul de reacţie. Atunci când încercăm să facem în același timp două sarcini care sunt dificile, nu le putem face nici simultan, nici bine.

În situaţia în care încercăm să facem două sarcini simultan, creierul va amâna raspunsul la una din sarcini, până când o rezolvă pe cealaltă. Această amânare se numește perioadă refractară psihologică și se referă la timpul în care creierul nu poate să dea răspuns  la o nouă sarcină, datorită faptului că este ocupat cu o alta.

Așadar, atunci când încercăm să facem două sarcini care solicită control conștient în egală măsură, răspunsul la una din aceste sarcini va fi întârziat.

Focalizarea atenției pe mai multe sarcini este obositoare

S-a mai observat  faptul că persoanele persoanele care au un stil de lucru fragmentat de multitasking se simt supraîncărcaţi, sunt mai stresaţi și au tensiune arterială mai mare.

Așadar, multitasking-ul este dezavantajos. Modurile prin care putem să eliminăm dezavantajele sunt autocontrolul și exersarea atenţiei continue prin concentrarea pe un singur stimul.

Contactele prin care pute-ti să vă înscrieti la consultație, training sau să vă adresați cu alte întrebări:
Facebook-P.S. Servicii Psihologice
sau grup   P.S
tel. 069015093
livepsiholog@gmail.com
magistru în psihologie Petranici Svetlana

http://mental-training.ro/multitasking/

 

Decizie corectă?

Zi după zi viața ne creează situații care mai decare: interesante, complicate, radicale sau chiar absurde la prima vedere. Se crează imresia că totul derulează ca în filmele de acțiune în care este necesar să lupți sau să te aperi ca să reziști.
Astfel de situații ne mențin în tonus.
Situații în care este necesar să iai o decizie și ea să fie -CORECTĂ.
Relațiile care durează de mai mult timp care au devenit doar o deprindere sau negocieri — credeți că în această relație există dragoste? Cred că ea deja demult si-a făcut valiza și a plecat. relatii-fericite-vindecarea-ranilor-relationale
Cîteodată este trist să înțelegi că unul dintre cei doi a făcut planuri și deja le-a realizat în gînd și așteaptă sau întreprinde acțiuni concrete ca ele să fie realizate în realitate de celălalt, însă GREȘEALA CEA MARE este că celălalt nu dorește acest lucru sau nu este pregătit,  atunci apare sentimentul de dezamăgire. Să lupți de unul singur cu tot ce îți dorești de la persoana dragă este INUTIL,  mai bine pleacă ca să nu faci mai rău.

Dar dacă sentimentele trăiesc și vă provoacă fiori reciproce — LUPTĂ  pentru fericirea ta, nimeni altul nu poate să o facă  MAI BINE DECÎT TINE, doar tu poți să creezi proria fericire.

Contactele prin care pute-ti să vă înscrieti la consultație, training sau să vă adresați cu alte întrebări:
Facebook-P.S. Servicii Psihologice
sau grup   P.S
tel. 069015093
livepsiholog@gmail.com
magistru în psihologie Petranici Svetlana